În cele două răspunsuri de la început avem două viziuni asupra omului izolat de societate: pe de-o parte vorbim de refugierea în ficţiune şi areal, însemnând totodată reconstruirea unei lumi umane, a unei societăţi cu numeroase personaje şi poveşti, chiar dacă la nivelul reprezentaţiei mentale (fiind cât se poate de real pentru subiect) – nivelul abstract al cunoaşterii; iar pe de altă parte avem reîntoarcerea în cotidian prin construirea fizică a mijloacelor necesare – nivelul material al cunoaşterii. De fapt ambele variante reprezintă manifestări ale neputinţei desprinderii de cotidian, şi nici una dintre ele nu pune stăpânire pe momentul în cauză, pe prezentul-de-a-fi-singur-pe-o-insulă-pustie.
Eu de exemplu n-aş lua nici o carte cu mine. Aş lua, totuşi, cât mai multă hârtie şi instrumentar de scris. Evidenţa te pune în faţa faptului că eşti singur şi izolat într-o lume necunoscută. Nu poţi supravieţui decât creând, iar cuvântul este creaţie, şi reconstruindu-ţi sinele de acum, cel-izolat-de-civilizaţia-umană . Omul care vrea să-şi păstreze sănătatea mintală într-un astfel de caz va scrie nu citi, îşi va construi lumea din nimic, va ordona haosul şi toate cele specifice miturilor creaţionist-fondatoare, construindu-şi aşadar lumea salvării, nu pentru posteritate, ci pentru el. Căci lumea sa şi scrisul său vor cele ale singurei entităţi existente, vor fi modelate de această relaţie a singurului individ cu lumea înconjurătoare. Încet scrisul nu va mai avea nimic de-a face cu nici o limbă cunoscută, şi nici dacă ar putea fi descifrat n-ar avea nici un sens pentru noi, ar fi doar cuvinte aruncate aiurea, sau nici măcar cuvinte, doar litere şi semne, spre încântarea semioticienilor.
Bun raspunsul tau, imi place, so, like
Si eu as fi raspuns la fel: calimara, condeiul si hartia.
Cred ca cei care vor o carte pe o insula pustie se gandesc ca se afla acolo doar in vacanta
[...] – Category: carti – 0 comments – permalink Mi-am amintit sursa răspunsului lui Chesterton din articolul precedent. Mai jos avem părerea lui Ernesto Sabato legată de cărţi-pe-insule-pustii, topuri de cărţi, [...]
Eu nu mi-as dori sa traiesc pe o insula pustie dar daca povestea o cere, am raspuns ce as alege
Eu imi imaginez insula pustie un loc in care nu ajungi in mod deliberat ci printr-un accident (gen prabusirea unui avion din care tu ai ramas singurul supravietuitor – scenariu de film). De atunci incepe cu adevarat pustiul. Nu cu o carte sau cu un pix in mana. Ci fara ele.
Iar dacae vorba de vacanta, tot pixul si hartia le aleg.
fain )
[...] După acest prim moment urmează disperarea, dezrădăcinarea şi descumpănirea. Sunt aruncate fel de fel de liane către trecut, către săptămâna-trecută-când-încă-nu-eram-aici, un mediu străin, aseptic, cu două-trei culori schimbătoare. Fostul ‘real’ începe să fie idealizat şi mitificat, pentru cei neadaptaţi încă începe construcţia realului, o construcţie abstractă cu funcţii precis-materiale. Ne gândim şi la problema insulei pustii. [...]